...Serpii...

Octavian Paler

“Acolo pe pietre sau pe oasele acelea ,caci nu distingeam prea bine ce erau,am vazut doi serpi incolaciti.Poate faceau dragoste sau poate se luptau.Sa va spun drept,nu stiu cum fac serpii dragoste.Deodata,am vazut cum un fulger negru cade prin aer chiar peste insula si chiar peste serpii incolaciti.Era un vultur care a inhatat unul din serpi si s-a ridicat cu el in vazduh.Daca nu am visat si asta!
Asadar,vulturul le-a intrerupt serpilor dragostea sau lupta.Eu i-am vazut inlantuiti ,nu ma pricep sa spun ce anume a fost.Dar ,poate ca intre dragoste si lupta nu e nici o deosebire.Dragostea e lupta intre doua suflete si intre doua trupuri in care nu e nici un invingator ,alteori nu e nici un invins.Si ,oricum pentru unul din serpi nu mai avea importanta diferenta dintre dragoste si lupta.Pentru el totul se sfarsise.Nu va mai face nici dragoste ,nici nu se va mai lupta cu nimeni.Moartea pune punct si iubirilor si luptelor.Fiecare ramane atunci cu cat a iubit si cu cat a luptat.Mai are timp , poate , sa regrete ca n-a iubit si ca n-a luptat destul sau ca a trait ca un sarpe singur ,care nu si-a gasit alt sarpe cu care sa se iubeasca sau sa se lupte.Celalalt sarpe ramasese sa faca dragoste sau sa se lupte cu alti serpi. El ramanea ,cum s-ar zice , pe peronul lui. Mai putea sa ia totul de la inceput. Alte iubiri sau alte lupte”

...fara cuvinte...

...dar hai sa comunicam...

18.12.2008
- R:eu sincer, as avea nevoie acum de cineva care sa ma faca sa uit
- R:dar cineva plin de energie
- R:tot ce pot face acum e sa rafinez ceea ce am realizat, asta e cuprinsa in acea femeie de care ziceam
- R:hai sa iti descriu asa cum pot ceea ce simt
- HW:te ascult...
- R: eu sunt foarte optimist, dus la extrem, dar acum totul e amestecat cu pesimism. rad si ma doare in interior, tremur si mor de cald, ascult muzica si plang, visez urat, ma trezesc noaptea de 5-10 ori, transpir si imi doresc sa uit, vreau sa uit tot si sa dispar, ma simt inghetat si incalzit brusc apoi spart in mii de bucati, sper si astept sa treaca timpul
- R: asta in fiecare zi
- R: de aproape 2 luni
- R: dimineata sunt cel mai ok
- R: fericit
- R: seara e la polul opus
- HW: inca mai iubesti... imi pare rau
- R: nu cred
- R: nu am mai spus te iubesc de cativa ani
- HW: un paradox
- R: pe care il traiesc
- R: ok, acum sa descriu ce simt acum, problema e ca nu stiu cauza, cam 2-3 respiratii pe minut, puls foarte mare, un nod in inima, un tremur interior, imi e cald aproape dezbracat si ascult muzica….sau poate tu
- R: …eu am reusit sa ma indragostesc de cine nu trebuie pe fondul unei tristeti incredibile, rezultatul a generat un sentiment pesimist intr-un corp optimist, iar acum e o lupta intre cele 2 stari, astept sa se termine, sunt curios ce urmeaza, dar imi e frica sa ma mai las dus de val
- R: sunt curios cum mirosi atunci cand dormi, sunt curios cum e la pol, cum râzi cand esti fericita, ce gust are ananasul crescut in jungla, cum se simte pielea ta cand este mangaiata, cum se simte la viteza sunetului in zbor, sunt curios ce privire ai cand esti privita fix...

Ma hranesc cu tot ceea ce inseamna trecutul nostru, cu tot ceea ce inseamna nopti petrecute impreuna pe messenger, nopti petrecute facand dragoste, nopti petrecute certandu-ne si dormind intorsi spate in spate, momentele in care ma saruti, in care-mi saruti mana, momentele cand ma mangai, saruturile noastre pasionale…ma hranesc cu tot ceea ce insemni tu…cred ca trebuie sa am rabdare, si am sa ma rog bunului Dumnezeu sa-mi dea rabdare iar tie liniste…

24.02.2009

-R:m-am gandit un pic si prefer sa nu comentez nimic la ceea ce ai spus tu, indiferent daca unele chestii sunt adevarate si/sau unele ma deranjeaza
-R:prefer sa discut/comunic cu tine
-R:vreau sa ma inteleg cu tine si sa schimbam pareri si idei, sa ne simtim bine pe mess si impreuna, sa discutam, sa fim relaxati fara tentative de contra
-R: nu mai vreau sa ne contram, vreau sa comunicam...mult sau putin, dar sa fie bine si placut

Te sarut dragul meu…

Biletel

"Mi-ar face foarte mare placere daca nu ai pleca in seara asta si daca m-ai astepta.

Promit ca atunci cand voi veni acasa nu o sa mai am tentative de munca :).

Te rog stai.

Te sarut.

P.s: Ai acces la pc-ul meu, fara parola, ca sa asculti muzica, freci menta pe net,etc.

Daca ai nevoie de ceva, suna. " -R-

Iar daca am sa am nevoie de tine? Ce mai pot face? Daca te sun, tot nu-mi trece dorul de tine, poate putin, 5 minute, apoi....nevoia de a te tine in brate, de a te saruta? nevoia de a te tine de mana, de ati simti respiratia fierbinte si buzele moi?...astea cum le fac sa dispara?...

...cuvintele tale inca provoaca tacere in sufletul meu, iar tacerea inseamna chin, inseamna suferinta pentru mine...Imi pare rau ca te-am facut sa-ti pierzi timpul cu mine, ca am indraznit sa-ti cer doua zile din viata ta, sa le petreci cu mine la munte, sa ma bucur de tot ceea ce este frumos, de liniste, de zambet, de soare, de frig, de tine...chiar si dormind...

Stiu ca ti-ai pierdut timpul cu lucruri minunate in loc sa muncesti...imi pare rau...pentru timpul meu insa nu-mi pare rau, eu l-am petrecut asa cum mi-am dorit, muncesc suficient de mult incat sa-i pot multumi lui Dumnezeu pentru clipele in care ma pot bucura de mine, de tine, de El, de noi, de tot ceea ce ma inconjoara si nu este birou...

Toate aceste nopti in care ma gandesc la tine as putea spune ca sunt nopti pierdute, poate ca sunt,poate ca ma consum prea mult pentru lucruri carora tu nu le dai atentie, doar eu stiu cat de greu imi este la munca a doua zi, si stiu ca tu mi-ai putea spune ca nu mi le-a cerut nimeni, si poate ai dreptate, dar stii la fel de bine ca indiferenta ta ma doare...

...O prietena imi spunea: stii B tu nu te-ai gandit niciodata ca si tie iti este greu in tot ceea ce ti s-a intamplat doar ca exista o diferenta, tu l-ai lasat pe el, tu esti cea care a plecat, care a luat hotararea sa va despartiti, ai decis ca trebuie sa schimbi ceva, ca ceva nu mai functioneaza, ai avut CURAJUL de a spune lucrurilor pe nume....si chiar si asa mai ai dubii...dar EL, gandeste-te ca pe el l-a parasit ea, el traieste cu indoiala ca daca nu l-ar fi parasit ar fi fost inca impreuna, el nu a ales nimic, el a fost pus asupra faptului implinit, se gandeste ca poate putea schimba ceva, traieste cu intrebarea 'dar oare eu as fi avut CURAJUL sa fac acelasi lucru, eu as fi schimbat ceva, eu as fi plecat, oare era momentul??? '...poate ai dreptate draga prietena dar viata merge inainte, iar daca fericirea ne gaseste, chiar si cu temele nefacute de ce sa nu incercam sa o pastram la noi, de ce sa ne fie teama sa iubim din nou, de ce sa nu recunoastem ca ne este bine chiar daca a trecut putin timp de la ultima persoana care a trecut prin viata noastra, timpul este atat de important, de ce trebuie sa asteptam ca sa fim fericiti, de ce trebuie sa fugim ??? ....

Am gasit o chestie teribil de frumoasa, stiu ca poate fi interpretata dar nu vreau sa vorbesc despre asta, o iau ca atare : " Don't worry about the people in your past, there is a reason they didn't make it into your future..."