Orasul a revenit la viata...

Luna August s-a incheiat...vremea vacantelor a trecut, cel putin calendaristic la modul general,caci fiecare are timpul lui preferat pentru vacante...orasul a inceput sa devina agitat,freamata de lume cu pielea aurie si cu zambetul pe buze, inca nu este agitatia la capacitate maxima deoarece copii si adolescentii nu au inceput inca scolile dar orasul a prins viata...se alearga din nou,uneori haotic alteori cu un scop anume,fiecare cu problemele reale sau fictive in suflet si in minte...
M-am intors si eu dupa cateva zile de concediu,mai obosita decat am plecat,dar nu este loc sa ma plang sau nu m-as simti bine sa o fac,caci asa cum spune bunul meu amic fiecare are timpul lui si se intampla cu un scop anume,pentru ca asa trebuie sa se intample...
Astazi vorbeam cu prietena mea M si-mi spunea cat de rau a ramas dupa povestea ei de iubire, cum omul pe care l-a asteptat o viata a devenit omul de care nu mai vrea sa auda niciodata,care-i provoaca stari vomitive doar gandindu-se...mi-am dat seama ca este atat de afectata incat nu mai vrea sa mai aiba nimic cu italienii si cu tara lor,am apucat sa-i spun timid ca greseste,ca fiecarei persoane trebuie sa-i acorde prezumtia de nevinovatie si sa-i ofere increderea respectiva si ca indiferent unde ar pleca in lume situatia "starii de rau" nu se va schimba decat daca ea reuseste sa se impace cu sine...apoi am realizat ca este foarte greu,ca am avut si eu perioadele mele de indoiala,de deriva,de cale gresita,ca trebuie sa fii foarte puternic ca sa treci peste si ca nu multi reusesc sa o faca...ea este o persoana puternica,inteligenta si poate va reusi sa treaca peste,sau poate inteligenta nu are nimic cu aceste schimbari profunde, ma gandesc la amicul meu care chiar daca are un milion de calitati nu ar fi reusit sa treaca peste fara ajutorul cuiva,dar ajutorul trebuie sa si vrei sa-l primesti,sa fii pregatit pentru asta iar aici intervine EUL fiecaruia,acel ceva unde nimeni altcineva nu poate sa patrunda,decat tu,fiecare ca individ...Eu mi-am revenit cand mi-am reintors fata catre Dumnezeu, cand mi-am reluat calea,mai greu este atunci cand nu ai avut-o niciodata...
In scurta vacanta m-am intalnit si cu prietenul meu drag,mi-am dat seama ca il vedeam cu alti ochi fata de ultima noastra intalnire,impacarea de sine mi-a adus alta viziune asupra lui si m-am bucurat enorm sa-l gasesc plin de viata,de pasiune,de interes fata de persoana cu care-si imparte acum viata...cand ne-am luat "La revedere" l-am sarutat pe obraji cu toata dragostea ce putea veni din interiorul meu,si ca de fiecare data cand petreci clipe frumoase,timpul a fost prea scurt pentru noi...pentru intalnirea noastra...
Timpul vacantelor a trecut pentru unii...pentru altii poate abia incepe...