DE CE???

CURVA= 1)femeie care duce o viata desfranata, prostituata;
2)om ipocrit,josnic,cutra...

Cat de nedreapta si parsiva este viata, cand ai crezut ca ai aproape totul, sau cand nu ai mai ramas cu nimic ori iti da mai mult dar tot nu te multumeste,ori iti da putin cat sa te amageasca,ori nu-ti da deloc ca sa suferi si mai mult, sa te zbati in propriile nevoi, in propriile chinuri.
De cele mai multe ori atunci cand viata este nedreapta spunem ca "viata este o curva" si am incercat sa-mi explic aceasta afirmatie. Sa fie poate pentru ca ne ofera placere pentru care platim iar la sfarsitul placerii ne abandoneaza ca sa o ia fara scrupule de la capat cu altcineva? Se prea poate, dar la fel de bine ne putem gandi ca la o curva mergi de buna voie, atunci cand in oricare alta parte nu ai mai gasit ceea ce ai nevoie sau cand vrei sa-ti satisfaci placeri ascunse pe care poate langa femeia cu care-ti imparti grijile si slabiciunile, nu le-ai putea satisface din respect,sau din cauza preconceptiilor...pe cand viata...
Sau este din cauza dualitatii? O curva(imi place mai mult termenul de "femeie usoara")te invaluie cu starea ei de bine pentru ca in realitate sa-ti dai seama ca nu-ti ofera nimic gratuit...la sfarsit se plateste, mai mult sau mai putin, depinde doar de ceea ce ai ales la inceput...
...Eu insa prefer sa merg mai departe si sa afirm "oamenii sunt niste curve", pentru ca viata oricaruia dintre noi graviteaza in jurul persoanelor, doar ele sunt cele care ne fac rau, ne amagesc, ne alinta, ne ridica apoi ne coboara, ne ofera placere sau durere iar apoi pleaca, uneori ne cer bani,alteori pleaca fara sa ceara nimic...lasand in noi un abis fara ecou...
Am sa ma gandesc insa la cuvantul "curva" in italiana si in engleza curva/curva inseamna "curba" si am sa spun ca "viata este o curba" care ne poarta spre stanga sau dreapta, spre bine sau spre rau, spre fericire sau spre deznadejde...viata este un drum plin de curbe,intortocheate, de evenimente...un drum care de o parte si de alta are copaci mari si grosi...asa ca sa nu reusesti sa vezi ceea ce te asteapta la fiecare curba...
...Un lucru este insa clar: indiferent de data scadentei,toti mai devreme sau mai tarziu platim pentru tot ceea ce facem...unor persoane,unei vieti, unei curve, noua insine...iar la final in fata lui Dumnezeu...

M-am intrebat mereu: Daca nu iubesti persoana de langa tine de ce sa o tii ocupata, de ce sa fii egoist si sa o tii doar pentru tine? De ce sa nu o eliberezi, indiferent cat de mare ar fi suferinta ei,ca altcineva sa o poata descoperi?...De ce sa ii iei dreptul la fericire, dreptul de a o iubi altcineva, dreptul la o viata linistita??? DE CE??? de ce sa o otravesti cu nemultumirile tale, cu indispozitia ta, cu rautatea, cu indiferenta, cand altcineva ar putea sa-i ofere tot ceea ce tu nu-i poti oferi, doar din simplu fapt ca nu o mai vrei cu toata fiinta ta langa tine...???
Te eliberezi in primul rand pe tine de minciuna in care traiesti,chiar daca este bine si confortabil sa stii ca exista mereu cineva langa tine care are grija de tine, care se gandeste la tine, care te saruta, pentru care esti cea mai importanta persoana de pe Pamant, pentru care si-ar da si viata...
Oare cu fiecare sarut, mangaiere, zambet pe care ti le ofera nu-ti dai seama ca ar putea fi pentru altcineva care ar fi fericit ca le are, care tanjeste dupa asa ceva si este la randul lui nefericit ca nu le are si care le si merita???
Nu am putea oare mai bine sa iubim si noi la randul nostru,fara sa-i distrugem pe ceilalti???? Dar probabil asta ar insemna sa ai respect fata de cel de langa tine si fata de tine, sa ai credinta si mai presus de toate sa ai CURAJ...iar asta este foarte greu...ar insemna sa ne gandim la cei din jurul nostru,la noi ca oameni si nu ca simplii trecatori prin viata...
Toata viata suntem calatori, de pe un peron pe altul,dintr-un tren in altul, cu un bagaj sau mai multe, cu aceleasi persoane sau cu necunoscuti...musafiri prin vietile unoara sau a altora,depinde de cine te primeste si cum te primeste;daca devii unul dintre proprietarii "casei" sau ramai un simplu musafir pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp, depinde doar de tine....doar de noi.
Ceasul a devenit un obiect indispensabil deoarece ne aflam in permanenta sub presiunea timpului. Cat de des ne aducem aminte sa ne bucuram de ziua de azi, de persoanele de langa noi,sa fim recunoscatori pentru ceea ce avem,pentru clipa prezenta?Suntem, prea des, prinsi intre euforia succesului sau deznadejdea esecului de ieri, pe de o parte, si speranta schimbarii,idealurile si dorintele de maine,pe de alta parte. Insa,in toata aceasta "poveste" sa nu uitam de clipa ce fuge pe langa noi, cei care analizam clipa trecuta si prognozam clipa viitoare.
...In linistea noptii suveran e doar visul. In vis suntem liberi,nemarginiti...toate sperantele devin realitate: "Visul nu poate fi grabit cand il traiesti, cand il visezi, nu-i asa? In vis esti prizonierul visului. Aluneci pe apele lui si nu poti sa iesi la mal decat daca un val al visului vrea sa te azvarle".
Eu spun sa ne oprim din cand in cand si sa ne "amintim" cum e sa traim sub incidenta verbului "ESTE" si nu "A FOST" sau "VA FI".

Exista clipe in care vorbele isi gasesc cu greu locul,in care tacere,pentru o clipa,e mai presus de comunicare,in care nu vrem sa vorbim decat cu noi insine. Poate pentru a ne regasi,pentru a cauta in noi drumul pe care vrem sa mergem,sau poate destinul ne-a lasat inca o data fara vorbe.

Chiar daca uneori avem nevoie de clipe pe care sa le petrecem cu noi insine, sa nu uitam ca "drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti" dar "drumul care ne departeaza de lume ne departeaza si de noi insine".