Parfumul minunat al ploii...

Intreaga zi norii s-au incapatanat sa troneze cerul, nu au vrut sa se imprastie,au ramas uniti ca pentru eternitate, iar cand au inceput sa nu se mai inteleaga...au aparut primii stropi de ploaie. La inceput timiziapoi din ce in ce mai naprasnic. M-am asezat in fata geamului ca sa o admir, cu rochia ei lunga tranparenta, cu gratiile ei reci, tot ceea atingea devenea mai verde, mai frumos, mai infloritor...purtata in lumea fascinanta a imaginatiei am simtit ceva cald pe piciorul drept, langa mine statea cu ochii plini de mirare cainele,Fix, vroia sa-mi comunice probabil ceva...l-am intrebat cu jumatate de gura ce pot face pentru el iar cu ochii lui si mai mirati ma fixa, apoi l-am intrebat daca vrea sa iasa afara si brusc la auzul acestor cuvinte s-a ridicat si a inceput sa dea din coada, am inteles atunci totul...
- Esti sigur ca vrei sa iesim? Afara ploua. Ne vom uda amandoi iar tu ai sa te murdaresti. Dar el continua fericit sa dea din coada explicandu-mi parca ca prea putin ii pasa de ploaia de afara.
Am luat zgarda si ne-am indreptat spre iesire. Am deschis usa si am simtit cum aerul rece si umed imi patrunde adanc in plamani, mirosul placut al ploii imi mangaia narile.Am insiprat profund ca si cum ar fi ultima gura de aer care-mi este data...Fix s-a oprit in usa privind nedumerit peisajul si ploaia, s-a intors si m-a privit in ochi
- Ti-am spus ca ploua, ce ti-ai imaginat ca te pacalesc?
A iesit apoi repede, probabil nevoile fiziologice erau deja mult prea puternice incat o amarata de ploaie sa-l poata impiedica. Eu am continuat sa stau nemiscata pe tocul de usa simtind cum trage firul dupa el...apoi s-a oprit, firul se terminase, a latrat de doua ori anuntandu-ma ca acea zona de curte nu-l multumeste si ca va trebui sa ma misc putin, sa ies cu el in ploaie. L-am urmat tacuta, parfumul ploii ma fascinase, asa ca nu mai eram capabila sa reactionez...Magnolia trona linistita in mijlocul curtii,plina de viata,plina de energia fiecarei picaturi de ploaie...
Am continuat sa inspir si sa expir pana am simtit o durere in plamani, dar ma simteam atat de bine...zgomotul ploii cazand si cateva pasari ciripind,la inceput usor apoi din ce in ce mai puternic ca si cum s-ar fi certat,erau singurele care-mi deranjau linistea...si gandurile mele care curgeau valuri, valuri, lipsa ta, singuratatea,golul din mine,nepasarea,aroganta, orgoliile,compromisurile,noptile in care te caut cu privirea,mainile mele cercetand locul gol din dreapta mea...ceva cald se prelingea pe obraji si nu era ploaia,ea avea un alt statut mai rece...nu-mi dau seama cat am reusit sa stau in acel loc dar am inceput sa aud un latrat frenetic...l-am privit si brusc mi-am dat seama ca eu stateam in ploaie iar el era adapostit sub streasina casei, ma privea cu ochi blanzi si parca-mi intelegea suferinta, ma implora sa intram in casa tragandu-ma in directia usii...ploaia imi patrunsese pana la piele,imi era frig dar parfumul ei adanc intrat in suflet nu mai vroiam sa-l las sa plece,imi aducea aminte de cel al pielii tale si ma incapatanam sa nu-i mai dau drumul, ma obseda in fiecare seara pana intr-o dimineata cand nu mi l-am mai amintit...de atunci am inceput sa-l inventez in fiecare zi,noapte,secunda,il caut in fiecare persoana,obiect,in mine...dar nu am mai reusit sa-l gasesc...
Parfumul ploii...rece,patrunzator,grav,puternic,bland,aspru,dulce...ca si tine,ca si parfumul pielii tale.
Din nou in fata ferestrei stau si admir ploaia,o parte mi se prelinge din par, alta o tin in suflet...caldura de pe picior imi confirma ca, cainele s-a asezat linistit langa mine...ma priveste cu ochii lui blanzi,stiu ca-mi intelege suferinta dar nu-mi mai spune nimic...
Continui sa o privesc si-i simt parfumul adanc in suflet si pe piele...Obosesc si atipesc cateva momente, prin vis imi tin micuta in brate, ii simt pielea fina si calda, mirosul ei cel bland, de lapte cald si pe tine privindu-ne cu ochi calzi,protectori...un vis frumos,un cosmar in realitate...apoi simt pe obrazul stang o caldura puternica si o lumina care-mi deranjeaza ochii,suparata incerc sa reactionez contra acelui ceva/cineva care-mi deranjeaza linistea,deschid ochii si vinovatul este EL, Soarele.
- Ai reusit! imi spun incet ca pentru sine, ca si cum nu as vrea sa deranjez pe cineva.
Printre norii grei si-a facut loc ca sa se poata arata inainte de a merge la culcare, ca si cum ar vrea sa-mi reaminteasca ca exista,sa nu uit vreodata ca exista...ploua din nou,de aceasta data cu soare...realizez cat de bine pot exista impreuna si-mi spun:
"You are strong and brave and you can get through this.We shared some beautiful times together and you made my life...you made my life.I have no regrets.But i am just a chapter in your life-there will be many more.Remember our wonderful memories,but please don't be afraid to make some more"
Ploaia avea mirosul pielii voastre...pe maini am inca miros de lapte cald...

Astazi este 1 Iunie si mi-ar fi placut sa-ti pot spune LA Multi Ani mica mea printesa !!!

http://www.trilulilu.ro/cristinaildi31/54400be7ddbc3c