Am inceput de ceva vreme sa ma linistesc,sa am rabdare si sa cred ca totul are timpul lui in viata si se intampla atunci cand trebuie sa se intample...si totusi asta nu impiedica anii sa treaca, visele sa inceapa sa-si piarda forma,conturul,hainele frumoase sa se prafuiasca in dulap,fotografiile facute de una singura sa se inmulteasca,zambetul minunat al copiilor sa apartina doar celor din jurul tau...iar in linistea mea ma intreb totusi: daca toate lucrurile bune si frumoase vor veni prea tarziu?daca cuvintele frumoase,iubirile profunde, zambetele sincere vor veni atunci cand nu mai conteaza? daca vor veni atunci cand toate visele vazute cu ochii minti nu le voi mai recunoaste?daca nu voi mai stii sa ma bucur de ele?daca ma vor dezamagi?... abisul dintre visele care vuiesc in mintea mea si realitatea care ma inconjoara se adanceste cu fiecare secunda...si atunci?
Mi-am proiectat imaginea in fereastra biroului unde imi petrec cea mai mare parte din viata, si-am vazut femeia frumoasa din mine,femeia eleganta si rafinata dedicata muncii,carierei...si-am vazut si singuratatea de la celalalt capat,orele petrecute in fata computerului ca si scuza pentru a nu ma intoarce acasa, pentru ca nu este nimeni care sa ma astepte...
...Credeam că cer foarte puţin, dar se pare că e mult mai mult decât poate cineva să ofere.Nereusita lor ma duce cu gandul ca poate cer prea mult, ca sunt o povara prea grea...
Monday, July 27, 2009
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment