Oare trebuie sa renunti la prieteni atunci cand iubesti?

As putea sa continui sa ma prefac ca nu ma intereseaza sau ca nu m-a afectat dar as fi ipocrita,ceea ce nu am fost, cred,niciodata...Asa ca spun cu tot chinul in suflet ca m-a durut enorm cand mi-am sunat prietenul si mi-a inchis (la inceput am crezut ca este intr-o intalnire si nu poate raspunde),apoi am descoperit de la el ca era impreuna cu iubita lui si nu mi-a raspuns pentru ca nu vroia sa-i dea explicatii...ideea este ca nu am sunat la o ora tarzie in noapte cand cineva si-ar putea face iluzii sau cand omul are putea dormi,si deci l-as deranja, am sunat in plina zi...Ii respect decizia pentru ca este prietenul meu,dar asta nu inseamna ca nu ma doare,ma doare pentru ca s-ar fi putut intampla ceva rau si as fi putut avea nevoie de ajutorul lui,si cui poti cere ajutorul daca nu celui care iti este prieten?...si nu se spune oare ca prietenii adevarati sunt aceia pe care-i poti suna la orice ora din zi si din noapte si ei sunt imediat alaturi de tine cand ai maxima nevoie??? Ma doare sa vad ca s-a schimbat, chiar daca sunt fericita pentru povestea lui de dragoste dar nu pot accepta faptul ca nu are puterea sa o faca pe cea de langa el sa inteleaga ca nu sunt un pericol ci doar o persoana pe care a avut-o alaturi si cu care a impartasit multe lucruri care au facut parte din viata lui,si ca sunt pur si simplu un om care face parte din viata lui inainte ca ea sa fi facut parte...
Mereu in fata celor cu care am fost nu a trebuit sa dau mai multe explicatii cu privire la alegerile mele,la prietenii pe care ii am si la faptul ca am modul meu de a fi, a fost mereu suficient sa-i fac sa inteleaga ca pe ei ii iubesc si ca atunci cand spun ca este un prieten, este doar un prieten si nimic mai mult....dar asta sunt eu...
Indiferent cate sentimente si stari de suflet am impartasit nu as avea acum curajul sa-i spun in fata ca m-a ranit...
Dragul meu prieten,daca ai sa citesti ceea ce am scris sper sa intelegi ca nu este o critica ci doar o mare durere pe care o am in suflet...poate ca exagerez dar ma simt lepadata inainte ca cocosul sa fi cantat a treia oara...ca ai fost slab si pentru a evita discutii care ar putea dezechilibra relatia pe care ti-ai dorit-o mereu,relatia pe care o ai acum, te-ai lepadat de mine...dar desi te inteleg (sau imi doresc sa o fac) rana nu se poate inchide...

Oare pana unde?...

Nu mi-a placut niciodata sa fac politica,am lasat-o in seama celor mai experimentati,celor mai dornici sa critice,acuze,judece,laude actiunile unora si altora ce s-au perindat pe la putere...eu am crezut mereu si cred in continuare ca toti cei ajunsi pe scena politica au uitat de unde au plecat si care era scopul lor initial:acela de a servi nevoile si problemele poporului (caci pentru aceea au fost alesi),si si-au vazut doar scopul lor acela de a obtine un "ciolan" cat mai mare si mai rotund in diametru...De ce sa nu fure si ei cand toti ceilalti s-au imbogatit deja in jurul lor,unde a luat unul mai merge sa mai ia inca unul...
M-am intors in tara intr-o mini vacanta si am nimerit in plin vartej electoral,in plina mizerie si mocirla,intr-o cocina de cea mai joasa speta,si desi am fost un cetatean care si-a facut mereu datoria (deoarece stiu ca dreptul la vot s-a castigat greu de-a lungul istoriei) de aceasta data am refuzat vehement sa fac parte din aceasta mocirla,din acest joc murdar,am refuzat sa votez,am refuzat sa fiu in acel interval de persoane care l-au votat pe cel mai putin rau dintre cei "rai",si am sa refuz mereu sa votez doar de dragul de a-mi respecta dreptul la vot fara ca persoana pe care o votez sa aiba valoarea necesara de a ajunge Presedintele tarii, acea figura care ma reprezinta in lume ca si Romania,tara unde Dumnezeu a vrut sa ma nasc...Accept orice comentarii pentru lipsa mea de la vot dar asta nu inseamna ca sunt si de accord cu ele...
Ceea ce m-a facut sa sciu aceste randuri este articolul pe care l-am citit astazi intr-un ziar pe internet:
http://www.jurnalul.ro/stire-observator/video-navala-la-groapa-de-gunoi-pentru-a-aduna-mancare-expirata-529977.html
...daca dupa exact 20 de ani de la marea Revolutie,atunci cand ca si natie,din motive necunoscute (necunoscute de a-l omora,pentru ca sustin ca Ceausescu putea sa ajunga in inchisoare),am decis sa ne omoram conducatorul,Romania, romanul cinstit a ajuns sa traiasca asa ca in reportajul de mai sus,atunci strig din tot sufletul RUSINE!!! si PACAT...

...Fiecare are un 1'...

"Hai l'intraprendenza e la sensibilità necessarie per tradurre le tue fantasie in realtà da vivere e assaporare attimo per attimo. Perciò non limitarti a sognare a occhi aperti, mettiti d'impegno per spingere nella tua direzione gli eventi e le situazioni. Organizza le occasioni, dai una mano al destino e vedrai che il miracolo che stai attendono si realizzerà presto" - asa sta scris la horoscopul de astazi...cum as putea sa nu ma limitez la a visa cu ochii deschisi cand singura dovada este visul? cand nu exista nimic concret in afara de asta? sa dau o mana destinului...dar oare nu destinul este cel care trebuie sa-mi intinda o mana, oare nu este El cel care ar trebui sa-mi arate ca se poate si in alt mod?...
In fiecare an pe 01 Decembrie,pe langa ca este ziua Nationala a Romaniei,este si ziua unei foste colege de Universitate cu care am fost buna prietena si cu care am ramas amica,in ciuda tutturor rautatilor petrecute intre noi,si pe care o sun in fiecare an sa-i fac urarile de bine necesare evenimentului.Timp de un an nu este ca aflam una despre cealalta prea multe,la un moment dat cred ca a ramas doar o obisnuinta,un gest dintre doi oameni maturi,de a face aceste urari(caci si ea ma suna de fiecare data cand este ziua mea)...acestea sunt momentele cand aflam stirile importante una despre cealalta, pacat (pentru mine) ca ea le are pe toate,cariera,familie,fericire, in timp ce noutatile mele sunt intotdeauna legate doar de munca si de mutarile continue dintr-o parte in alta. Daca anul trecut imi spunea ca face pregatirile de nunta, anul acesta mi-a dat minunata veste ca asteapta un baietel care se va naste in luna februarie...mi-a spus ca este bine, ca a avut o sarcina usoara si ca s-a ingrasat 14kg (sunt cele mai frumoase kilograme din viata unei femei,pentru toate celelalte exista lamentari,plansete,diete)...ma bucur pentru ea...si ma intristez pentru mine...cu fiecare an care mai trece imi dau seama ca imbatranesc si ca sunt singura,si nu ar fi asta totul, dar privind in prezent imi dau seama cati ani ar trebui sa mai treaca pana sa gasesti persoana potrivita care sa te iubeasca si pe care sa o iubesti,apoi decizia de a-ti uni destinele,apoi planificarea copilului....si anii trec,si tineretea trece,si corpul imbatraneste si el si nu-i poti cere rezultate miraculoase...ca unei masini vechi de 30ani,nu-i poti cere sa mearga cu 120km/h cand tot ce mai poate sunt doar 80km/h,si nu-i poti cere sa aiba 50.000km cand ea are peste 150.000km,chiar daca ai putea sa-i pacalesti pe cei din jur cu o vopsea noua si cu kilometrajul dat inapoi stii ca pe tine nu te poti minti,nici macar nu te mai poti amagi...durerea ascunsa nu dispare...
Dar pana la urma cine sunt eu sa-mi pun la indoiala Destinul? sa-I cer explicatii pentru viata mea?...nu mai privesc demult in viitor,traiesc doar prezentul ca sa nu-mi scape nimic,desi parca simt ca-mi fuge mai mereu printre degete,ca-mi scapa ceva, si am invatat sa-l accept asa cum este...si nu mai visez cu ochii deschisi,nu mai visez deloc,de teama...