Two dots of light sinking into a well of darkness...

There are no second changes in life,except to feel remorse.
Sometimes we think people are like lottery tickets,that they're there to make our most absurd dreams come true, but what matters isn't what one gives but what one gives up. Destiny is usually just around the corner.Like a thief,a hooker,or a lottery vendor:its three most common personifications.But what destiny does not do is home visits. You have to go for it yourself and the moment you stop to think about whether you love someone,you've already stopped loving that person forever...

Bubu!!!

Uneori ma apuca nostalgiile iar mintea mea incepe sa rataceasca catre momente trecute ale vietii mele...astazi imi lipseste mai mult ca oricand pisica mea minunata, Bubu a mea...am deschis repede fotografiile din telefon ca sa-mi alin dorul de ea,insa nu au facut decat sa-l amplifice...si cand ma gandesc ca inainte sa o intalnesc pe ea in mintea mea era de neconceput sa am un animal in casa, dar de ea m-am indragostit imediat ce am vazut-o,langa cabinetul veterinar al verisoarei mele,mica si neagra si cu un chef nebun de joaca,ca toti puiutii...dar ea spre deosebire de fratii ei avea ceva ce ma atragea...ma gandesc ca asa este si in viata,alaturi de oameni,exista niste forte de atractie pe care nu le putem descrie,care ne unesc,care ne fac sa venim mai aproape unii de ceilalti...si am luat-o acasa,desi treceam printr-o perioada grea,nu aveam serviciu si abia reuseam sa-mi duc existenta,dar a adus atata bucurie in viata mea...imi amintesc cat era de jucausa si plina de viata,de atunci au trecut 5 ani si din pacate nu este langa mine,pentru ca drumurile mele au facut sa ajung departe,pe ea am lasat-o cu fostul meu iubit. El o iubeste la nebunie,o vad din cand in cand si-mi spune ca are caracterul meu,ca-mi seamana mult...si desi nu credeam inainte,animalele iau din caracterul stapanilor lor...imi lipseste mult!!!

Barbatul argumentelor

In urma cu un an pe vremea aceasta iubeam un barbat,ardeam in chinurile inflacarate ale dragostei,incercam sa cuceresc sufletului unui om caruia nici macar nu-i pasa de mine, care-si traia propria suferinta dupa persoana care-l abandonase satula sa-i mai suporte nepasarile si personalitatea-i fulminanta...un paradox stiu, dar oare nu asa este Ea, VIATA,un lung sir de paradoxuri?...Acest barbat caruia pentru orice cerinta trebuia sa-i aduci un argument bine intemeiat si bine exprimat,pentru care numai faptele sale nu cereau nicio explicatie,nicun argument...caci in teoria lui toate erau corecte si concrete...care pentru suferinta lui trada si amagea doua suflete...si am plans si l-am iubit cu fiecare parte a corpului si a sufletului meu...
Vremurile acelea mi le-a reamintit astazi un prieten pe care-l descopeream in aceeasi perioada, si mi-au facut placere unele amintiri dar ma simt de parca ar fi trecut 1000 de ani,au ramas toate in urma ca o istorie la care esti participant si care nu vrei sa se mai intoarca, chiar daca nu regret nimic (pentru ca viata mea mi-am trait-o fara regrete,caci stiu ca am dat tot ceea ce puteam da in acele clipe)imi dau seama ca atat cat am iubit atat de indiferente mi se par toate acum, nu pot spune ca-l urasc pentru ca sufletul meu nu vrea sa cunoasca acest cuvant si pentru ca din fiecare intamplare se trag invataminte, dar pot spune ca acele timpuri imi par atat de indepartate, ca facand parte dintr-o alta viata...Un necunoscut...Cata inocenta,cata naivitate...