...tot timpul exista...niciodata nu putem sa fim pe deplin multumiti...si cu toate astea a trecut ceva timp de cand nu mi-am mai gasit linistea interioara...
Weekend-ul care tocmai a trecut am fost la o nunta...doua persoane trecute peste 40 ani au hotarat sa-si uneasca din nou destinele,fiecare avusesera familie si copii,copii care acum au la randul lor copii...si ma gandeam cat curaj si cata hotarare...desi pentru mine ar fi timpul sa-mi intemeiez o famile (timpul pe care altii il vad firesc),nu as putea face asta,cel putin nu sunt inca pregatita pentru asta...O veste care m-a tulburat din nou :o fosta colega de facultate este insarcinata...si din nou acel mare apel si mare semn de intrebare..unde se grabesc?...apoi ma ganedesc ca fiecare stie ce este mai bine pentru el...si din nou raspunsul pentru mine...eu n-as putea sa fac asta,unii ar numi-o egoism,eu spun doar ca nu sunt pregatita,nu asi avea rabdarea necesara pentru asta.
La nunta,dupa obiceiurile noastre,cand i-a dat voalul din cap miresei pentru a-i pune baticul de femeie maritata,trebuie ca voalul sa fie pus pe capul unei tinere nemaritate,intamplarea a facut sa fiu singura nemaritata..asa ca m-am trezit cu voalul de mireasa pe cap...l-am simtit ca o povara,desi este foarte usor,il simteam ca si cum ar fi avut cateva kilograme...am mai primit si buchetul miresei cu urarile de rigoare :sa fie intr-un ceas bun,anul asta sa-l dai pe al ta mai departe...prostii...mie imi venea sa urlu si daca n-ar fi fost atat de multa lume a-si fi fugit cat ma tineau picioarele...urasc chestia asta...
...si uite asa ....nemultumirile vin din singuratate,din cauza serviciului(care nu-mi pune calitatile in valoare,care nu-mi permite sa ma afirm) care desi este relativ bine platit nu-mi implineste sufletul,imi doresc sa-l schimb...si am sa o fac...imi spun in fiecare zi ca trebuie sa schimb ceva...
Monday, February 21, 2005
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment