...Rautate....

Astazi am fost la la o manastire...desi cred foarte mult in Dumnezeu nu prea stiu eu randuielile bisericesti,stiu ce este mai important :sa ai frica de Dumnezeu si sa faci cat mai mult bine,si oricum fiecare biserica are randuielile ei...asa ca inarmata cu o lumanare si un acatist am inceput sa intreb niste femei unde pot sa-l pun...atat mi-a trebuit,pe langa ca ma priveau ca pe cineva plin de bube sau cine stie ce alta boala,nici nu s-au sinchisit sa-mi raspunda... este casa Domnului,in care intrii cu ganduri bune cu suflet curat, ma intreb de ce mai intra daca pana si acolo sunt rai...am plecat foarte suparata si dezamagita, mai rau decat intrasem, si am realizat inca o data cat de rai sunt cei din jur...nu ceream nimic, decat o simpla si banala informatie...intram sa cerem, dar niciodata nu facem nimic sa rasplatim ceea ce ni se ofera in fiecare zi, se uita de dragoste, de afectiune, de un cuvant bun,frumos...totul se rezuma la bani, cat de multi avem, cati poti sa oferi...sunt pur si simplu dezgustata...sa intrii in casa Domnului, sa te arunci pe jos in rugaciuni, sa faci totul din fatarnicie?...de ce?...cand ai putea sa te rogi frumos, fara sa ti se simta prezenta, sa multumesti, sa ceri, sa speri, apoi sa pleci cu sufletul curat si cu dorinta de a face bine si de a nu mai repeta greselile facute pana atunci fata de cei din jur, sa te uiti le cel de langa tine gandul de a-l ajuta daca are nevoie, nu sa vrei sa profiti de el...
....si cum incercam sa ma rog neocupand prea mult loc, mai mai sa nu ma calce pe si sa ma loveasca o femeie care incerca sa pupe o icoana, nici nu am vrut sa o privesc de frica sa nu cumva sa gandesc rau...repet aceste cuvinte ori de cate ori am ocazia:daca am fi putin mai buni cu cel de langa noi, ne-ar fi tuturor atat de bine, ne distrugem singuri, unul pe altul...cand am putea sa avem atata fericire si liniste...
...stiam ca exista atata rautate dar nu m-am gandit ca poate merge atat de departe...
Imi plac aceste cuvinte la nebunie...de aceea trebuie sa le asez si aici:
Octavian Paler - Paradoxul vremurilor noastre Paradoxul vremurilor noastre in istorie este ca avem cladiri mai mari,dar suflete mai mici; autostrazi mai largi,dar minti mai inguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea tarziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si uram prea des. Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pana la luna si inapoi dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatataerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar invatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am invatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce in ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei incete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile in care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri in care sunt prea multe vitrine, dar nimic in interior. Vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare si in care poti decide fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi langa tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine. Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic. Aminteste-ti sa spui "TE IUBESC" partenerului si persoanelor pe care le indragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o imbratisare vor alina durerea atunci cand sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mana si sa pretuiesti acel moment pentru ca intr-o zi acea persoana nu va mai fi langa tine. Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.
...si aceste cuvinte sunt minunate:
Emma Bombeck Daca mi-as putea trai din nou viata... “...M-as fi culcat sa ma odihnesc atunci cind ma simteam rau, in loc sa pretind ca pamintul se va opri daca eu nu voi fi la datorie pentru o zi....As fi ars luminarea roz sculptata ca un trandafir in loc sa o las sa se topeasca in camara ....As fi vorbit mai putin si as fi ascultat mai mult ....As fi invitat prieteni la masa chiar daca e o pata pe covor si canapeaua trebuie stearsa....As fi mincat pop-corn in camera "buna" si nu mi-as mai fi facut atitea griji din cauza prafului cind cineva vroia sa aprinda focul in semineu ....Mi-as fi facut timp sa-l ascult pe bunicul povestind din tineretile lui....N-as fi insistat niciodata sa mergem cu geamurile masinii inchise intr-o zi frumoasa de vara doar pentru ca parul meu a fost proaspat coafat si fixat....As fi stat intinsa pe pajiste cu toate petele de iarba....As fi plans si ras mai putin privind televizorul si mai mult privind viata....Dar, cel mai mult, sa am o a doua sansa de la viata, as pretui fiecare moment, l-as privi cu adevarat...l-as trai......Nu m-as mai agita atit de mult pentru lucruri meschine si marunte....Nu va faceti griji din cauza celor care nu va simpatizeaza, sau mai mult, cine ce face....In schimb, sa pretuim prietenii pe care ii avem si oamenii care ne iubesc....Sa ne gindim la lucrurile cu care Dumnezeu ne-a binecuvintat....Si la ceea ce facem in fiecare zi sa ne imbunatatim mintea, trupul,sufletul, emotiile.”
...mult adevar si putin realizam din ele in fiecare zi...