Cu inima si mintea am plecat...la Colindat...

Am privit e-mail-ul primit de la colegii de la Iasi si am inceput sa plang, sa plang de bucuria amintirilor frumoase avute impreuna cu ei Craciunul trecut si de tristete pentru ca anul acesta nu voi putea fi alaturi de ei...lipsa mea din Corul care va aduce putina bucurie celor cu inima deschisa sa asculte minunatele colinde...
Împletit cu postul şi cu rugăciunea, colindul arată adevărata dimensiune pe care trebuie să o aibă creştinul în Postul Crăciunului, anume să postească bucuros, pentru că a primit un dar minunat din Bethleem.Dar mai întâi, sau poate în acelaşi timp, suntem chemaţi la asceză şi la pocăinţă, putini sunt cei care o mai fac, din ce in ce mai putin cei cu inima curata...cred ca daca o persoana nu stie sa iubeasca atunci nu a invatat nimic si degeaba incearca sa se abtina de la mancare...a iubi nu doar pe cei care fac parte din sangele nostru,nu doar pe cei care ne-au dat viata, ci pe toata lumea cunoscut sau necunoscut...pentru ca Dumnezeu ne-a iubit: «Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe unicul Său Fiu, pentru ca toţi cei care cred în El să aibă viaţă veşnică.»...pentru ca s-a intamplat ceva ce nu avea sa faca parte din niciun ciclu al ordinii normale «Întruparea», naşterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos din Fecioara Maria, după trup. «Taina cea din veci ascunsă şi de îngeri neştiută»...
Cat de frumos descrie pr. prof. dr Constantin Pătuleanu, care este parohul Bisericii Sf. Nicoale "Udricani" din Bucureşti şi profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Craiova,latura profund creştină a tradiţiei de a colinda: "Îndeobşte, colindele se ascultă cu emoţie şi pioşenie, vorbind ele însele despre ele, iar bucuria de a le asculta depăşeşte orice încercare de descriere sau definire a lor. Ele sunt glasurile cristaline ale strămoşilor, ce odinioară fuseseră copii, care ne încântă auzul, luminându-ne beznele sufletului, căci ele se adresează concomitent minţii raţionale şi sufletului trăitor. Ele ne limpezesc mintea, făcând-o să înţeleagă neînţelesul, sensibilizează inima, pentru ca aceia care le ascultă să trăiască o bucurie nespusă, realizându-se astfel legătura indestructibilă şi necesară dintre minte şi inimă. Fără ele bucuria naşterii Domnului Iisus Hristos n-ar mai fi deplină. Dincolo de valoarea lor teologică, emoţională şi etnologică, căci, asemeni doinelor, ele vin din străfunduri de istorie, reprezentând documente vii ale limbii poporului nostru; prin ele ne-am păstrat şi unitatea de fiinţă, de neam şi de credinţă; adică însăşi continuitatea chinuită pe aceste meleaguri binecuvântate; ele, colindele, mai au şi o altă dimensiune: etică sau morală, care ţine de scânteia divină din fiinţa omenească. Aceasta ne ajută şi ne îndeamnă să renaştem prin metanoia (înoire), să devenim mai buni, mai iertători, cu alte cuvinte, mai vrednici de împărăţia lui Dumnezeu. E adevărat că renaşterea şi înnoirea noastră trebuie să se producă în duh, căci: «Cine nu se va naşte din apă şi din duh nu va intra în împărăţia lui Dumnzeu...». Noi credem că, prin sensibilitatea pe care ne-o transmit, colindele ne ajută să-l cunoaştem pe Dumnezeu mai direct decât pe orice altă cale. Ele pătrund în casele şi-n sufletele noastre, aduse de copiii care, cu vocile lor diafane şi cristaline, cu inocenţa lor, bat la uşile creştinilor, alungând din inimile lor bezna păcatului şi aprinzând candela nădejdilor de mântuire, într-o lume bântuită de stihiile şi furiile răutăţii. Aceşti copii nu au nevoie să li se vorbească savant despre Dumnezeu, ei ştiu să-l primească pe Dumnezeu direct, intuitiv, cu sufletul deschis, prin curăţenia şi neprihănirea sufletelor lor. Cu siguranţă că de aceea Dumnezeu îi îndeamnă pe cei care doresc mântuirea la trăire în starea copilăriei nevinovate. În preajma Crăciunului n-ar fi nepotrivit să ne străduim a redescoperi copilăria cu frumuseţea, candoarea şi puritatea ei. Să redevenim pentru o clipă copii! Să nu ratăm această şansă unică a mântuirii prin colindele copilăriei!"...
...Am plecat sa colindam, Domn-Domn sa-naltam,
Cand boierii nu-s acasa....