Un cersetor...

viata m-a adus in pragurile umilintei si ale disperarii...am ajuns "un cersetor"...al Dragostei...ma vad in fiecare zi stand la coltul unei strazi si parca am mana intinsa, intinsa dupa fiecare persoana care ar putea sa-mi ofere...Dragostea...ma intind sa apuc cu degetele mele firave ultima farama de iubire,ultima scama de bunatate,...si strig uneori cu toata forta care sta in mine,poate ma aude cineva...dar nu are cine, fiecare este grabit in directia lui,in scopul bine ales,sau alergand la intamplare..si apoi cum sa ma auda caci strigatul este in mine...dar eu continui sa urlu...si continui sa cercesc,cu ochi blanzi,cu o lacrima pierduta in coltul ochilor...ma umilesc,ma tarai,intru in noroi si abia mai vad de oboseala,de frig,de privirile neinteresate ale celor din jur...le-as da tot ce am mai bun in suflet,in ganduri, in viata...doar sa am ceea ce cersesc...Dragoste...sunt convinsa ca daca mi-ar auzi urletul multi ar continua sa fuga,doar cel care s-ar opri ar intelege ca urletul meu cerseste...dragoste, si ar insemna sa ma salveze, sa redevin femeie, sa am din nou sperante,demnitate...si iubire...pacat ca cersesc de fiecare data la un colt de strada gresit,la o ora nepotrivita,intr-un anotimp ales la intamplare...pentru mine, pentru El...de parca dragostea ar avea anotimp,ora,vremuri...