Sunday, May 31, 2009

Scrisoare catre puiutul meu...

Draga mea,
iti spun asa pentru ca mi-as fi dorit sa fii o fetita frumosa cu ochi albastri, ca ai tatalui tau, sa zambesti mereu si sa fii fericita...dar nu ai vrut sa te arati niciodata, poate iti era teama, poate nu ai vrut sa ma dezamagesti, dar cum ai fi putut oare? te-as fi iubit oricum, doar erai parte din mine...Poate ai sa ma intrebi de ce fetita, cand toata lumea prefera un baietel caci nu sufera atat de mult in viata,sunt mai puternici si mai rezistenti...dar am sa-ti raspund fetita pentru ca indiferent de suferinte, de chinuri, doar ele sunt capabile sa dea nastere unei alte vieti...si te-as fi imbracat doar in rochite, si te-as fi rasfatat si te-as fi invatat sa fii cocheta si finuta...si mi-ar fi placut sa ai curajul tatalui tau si zambetul meu cand sunt fericita...
Cata putere mi-a trebuit sa-ti scriu aceste randuri...cand ai plecat am vrut sa plec cu tine, ce rost mai avea sa mai traiesc? si ai stiut asta si nu mi-ai dat voie...de ce ai plecat? ma faceai atat de fericita...te rog sa ma ierti, stiu ca sunt singura vinovata, am lasat gandurile mele si suferinta mea sa le simti si tu, te-am facut partasa la gandurile mele negre, la lacrimile mele...sa stii ca nu esti vinoavata cu nimic,tatal tau era doar impotriva mea, impotriva timpului...dar sunt convinsa ca nu avea nimic impotriva ta, cum ar fi putut daca in mintea si in sufletului lui tu nu existai???...te-am rugat in fiecare secunda sa nu pleci, de ce atata teama? te-as fi iubit cat pentru doi, iar lumea te-ar fi iubit cu siguranta, cine nu ar putea sa iubeasca un copil ?...tu devenisei fericirea mea si as fi facut orice sacrificiu pentru tine...ti-as fi pus lumea la picioare...
Ma vezi ca plang si acum? sunt mai nefericita, nu s-a schimbat nimic in bine ca ai plecat, ba din contra, imi este tot mai greu fara tine, imi lipsesc conversatiile noastre,orele de dans si muzica,plimbarile prin magazine cand iti aratam ce ti-as cumpara, inghetatele cu fructe din fiecare seara, raul de dimineata...lacrimile mele de suferinta nu erau datorita tie...iar suferinta nu are margini.
Imi cer iertare si ma rog sa-ti fie mai bine...plang cu lacrimi de sange si DA recunosc sunt un om slab,sunt "nimic" fara tine, si mai vreau sa stii ca te-am facut cu toata dragostea pe care o pot purta in suflet si eram fericita...
...iar daca ai fi fost baietel, te-as fi iubit la fel de mult, sa nu te indoiesti de asta, mi-ar fi fost mai greu sa inteleg ce-ti place sau ce nu-ti place, dar sunt convinsa ca as fi reusit pana la urma....cate ti-as mai scrie dar nu reusesc sa-mi stapanesc lacrimile, nu reusesc sa scot la iveala acea parte care usor,usor moare...cel care ar trebui sa ma asculte si sa ma elibereze, nu este dispus sa asculte "prostii nefondate", iar daca ai sa vorbesti cu el te rog spune-i sa lase orgoliile deoparte si sa puna o singura intrebare: "Vrei sa-mi povestesti cum a fost? vreau sa te ascult, imi pasa..."
Puiutul meu drag,ma asez in genunchi si-ti cer iertare...
Te iubesc.

Friday, May 29, 2009

"Simt ca este barbatul pe care l-am asteptat toata viata..."

Cat de mult mi-as fi dorit sa spun eu aceste cuvinte si el sa-mi raspunda in acelasi mod, dar din pacate pentru mine nu sunt cuvintele mele...mi-as dori sa intru in Pamant de durere dar stiu ca impotriva destinului nu te poti pune, si pana la urma cine sunt eu ca sa cer mai mult? cine sunt eu ca sa judec?
Incepe sa-ti placa de cineva,iesiti impreuna,apoi iesi impreuna cu prietena ta iar el se indragosteste nebuneste de ea, si ea la fel...cu ce pot eu condamna destinul? cu ce ii pot condamna pe ei?...cu nimic...pot doar sa sufar in tacere, pot doar sa plang caci asta stiu cel mai bine sa fac in ultimul timp...aceasta este menirea mea, tot ceea ce ating pentru mine devine scrum ca sa devina fericire suprema (paradis) pentru cei din jurul meu...amicul si confidentul meu imi spune "cine stie? poate fericirea e dupa colt...trebuie sa intorci capul si sa o vezi..dar daca ai ochii plini de lacrimi? cum sa o vezi?"...oh dragul meu prieten, cat de mult mi-as dori sa o vad chiar si printre lacrimi, mi-as sterge toate lacrimile, le-as lasa sa se usuce, as sterge orice urma si as fi fericita din nou, dar asta nu este pentru mine...probabil rolul meu este sa caut la nesfarsit si sa nu gasesc niciodata, un calator cu rucsacul in spate, un nomad fara casa, doar cu drumul lui...
"Iubirea, las-o libera...daca e a ta, sta langa tine, daca a plecat, inseamna ca nu a fost niciodata a ta" - nu a fost niciodata a mea, si nici nu va fi, nu face parte din destinul meu...

Monday, May 18, 2009

Solo i miei pensieri...



Am spus ca nu am sa ma mai gandesc la nimeni si la nimic, ca nu am sa mai vreau sa iubesc pe nimeni, cautarile mele au incetat, nu mai sper ca voi intalni acea dragoste care sa-mi faca tot copul sa tremure, sufletul sa nu mai aiba liniste si noptile in care sa nu mai reusesc sa dorm...am spus GATA acestui chin, acestei suferinte...
Nu trebuie sa ma mai intreb de ce barbatii cauta mereu sa cucuereasca mai multe femei in acelasi timp...poate acesta este modul in care ei isi demonstreaza ca pot cuceri lumea, ca sunt puternici, ca nimeni si nimic nu le sta in cale....toate lucrurile frumoase dureaza trei zile, cand mintea vrea insa sa hoinareasca poate dura si mai mult dar totul devine o iluzie, un mod in care ne place sa credem lucruri care nu se vor intampla niciodata, scenarii si nimic mai mult...
Vreau sa renunt sa mai cred ca imi voi gasi sufletul pereche, lasa-ma sa intru pe aceasta cale si nimeni si nimic sa nu ma mai faca sa ma razgandesc, sa traiesc momentul, sa nu mai cunosc gelozia si sa nu mai am indoieli, deci sa nu mai iubesc...CHIAR imi doresc asta....
Sunt o femeie atat de slaba ca si caracter, cum cineva mi-a acordat atentie, am inceput sa-mi fac sperante, sa cred ca ar putea exista ceva frumos...nu ai inteles ca nu poate exista nimic frumos, ca nu extista nimeni pe lumea asta care te-ar putea iubi si pe care sa-l iubesti ???
Trebuie sa las lucrurile sa mearga in directia deja stabilita fara sa ma gandesc prea mult, imi spun in fiecare zi ca nu trebuie sa mai analizez lucrurile de o mie de ori, ca daca nu m-as mai consuma atat poate as reusi sa realizez ceva frumos...trebuie sa invat bine aceste expresii care au legatura cu viata mea privata: NU ESTE TOATA LUMEA CA SI TINE si GANDESTI PREA MULT...cred ca sunt uneori prea romantica, cred ca-mi doresc prea repede ca cel de langa mine sa arda la fel ca si mine, 120% nu trebuie sa mai existe, sa lasam timpul sa treaca, de ce sa grabim lucrurile?, sa ne cunoastem, ....cata iubire trebuie sa ingradesc, trebuie sa o fac sa dispara, sa o consum in alte moduri...oare un barbat atinge fericirea suprema doar cand are o femeie langa el? Sau sunt doar eu acea care este fericita la maximum doar cand am langa mine un barbat?...cine stie...prea multe intrebari, prea multe ganduri, de ce trebuie sa-mi pese?...GATA...am decis: las lucrurile sa vina de la sine, distractie maxima, momente exploatate la maximum, oportunitati prinse din zbor....OARE???



Senza lei il tempo sembra strisciare
passando più lento del solito
senza lei chiamare un'altra
mi sembra davvero qualcosa di stupido
che vita inutile senza lei
bevo fumando e poi mangio bocconi di piccole lacrime
son diventato pensandoci bene anche un povero diavolo
e se mi guardo allo specchio
mi sembro più vecchio in un attimo
chissà se impazzirò
si può pure andar giù dal balcone
dare un calcio più forte al portone
ma non senti lo stesso dolore
quel sapore di morte nel cuore
se tu non ci sei
Dove sei
maledettissimo pezzo di stella
cadendo hai colpito il mio cuore
lo sai?

Dove sei
senza di te nella vita
magari le altre bastavano
per sopravvivere

Dove sei
se fossi stata un miraggio
la bolla d'amore scoppiava in un attimo
e poi?

senza te mi regalavo nei letti
al momento di chi mi desidera
potevo vivere così
senza lei ho cominciato a vedere
l'amore è qualcosa di cinico
l'indifferenza è il vestito
che metto ogni sera di solito
ho quasi voglia di spegnere
l'ultima fiamma dell'anima
ma poi si arrabbia Dio
la mia febbre continua a salire
quanto male che sento nel cuore
ho paura non voglio morire
sono solo un vigliacco d'amore
che vive di te

Dove sei
maledettissimo pezzo di stella
cadendo hai colpito il mio cuore
lo sai?

Dove sei
senza di te nella vita
magari le altre bastavano
per sopravvivere

Dove sei
se fossi stato un miraggio
la bolla d'amore scoppiava in un attimo
e poi?

senza te mi regalavo nei letti
al momento di chi mi desidera
potevo vivere così

Tuesday, May 12, 2009

Singurul bastard din viata mea ai fost tu…

Singurul bastard din viata mea ai fost tu…

Tot ceea ce era de scris despre suferinta mea am scris, sute de pagini, mii de cuvinte,nopti de nesomn, lacrimi, imagini, cosmaruri, urlete interioare si exterioare, nu a mai ramas nimic de spus, nimic de facut si cu toate astea golul din inima mea nu vrea sa dispara, bolovanul care-mi apasa pieptul, gheara care-mi strange inima… nu vor sa dispara. Lacrimile curg si doar zgomotul lor imi deranjeaza gandurile, linistea, cum as putea sa inving suferinta? Am sters toate mesajele de la tine,fotografiile, tot ce ar putea sa-mi mai aminteasca de tine, ca un coipl naiv,am crezut ca odata aruncata jucaria nu imi va mai face rau, aceste mesaje blestemate nu le mai citesc la propriu dar le vad unul cate unul cu ochii mintii, se succed rapid insirate ca pe un papirus si indiferent cat de mult incerc sa le fac sa dispara nu reusesc…acele cuvinte care mi-au facut atata bine, acum imi ard ochii, mintea, sufletul…
Femeia puternica din mine nu mai este, ai distrus-o, nu a mai fost asa niciodata, si vrea ca suferinta sa inceteze…ai fost parte din mine, erai in interiorul meu si eram fericita, chiar daca nu erai langa noi, chiar daca nu te gandeai la noi, eram fericite…
Nu pot sa sciu nici macar povestea noastra,asa cum am promis, nu mai pot sa o scriu, ma face sa ma zvarcolesc de durere, fiecare cuvant imi arde ochii,sufletul,mintea, mana refuza sa scrie, am plumb in degete iar unghiile s-au transformat in sange, sunt carne vie…NU POT…desi stiu ca daca as termina-o as reusi sa scap de suferinta,totul ar disparea,m-as linisti, as avea din nou inima curata, dar NU POT, suferinta este prea mare, ar trebui sa scriu despre EA, de cum era sa mor, de golul imens ramas dupa plecare, ar trebui sa scriu despre momentele de groaza,despre demoni, ar trebui sa ma eliberez, dar nu reusesc…URLU si in interiorul meu nu mai este nimeni si nimic, doar suferinta…lacrimi de sange…
Ce stii tu despre suferinta? Iti imaginezi ca umbland cu una si cu alta in timp ce-i dai mesaje fostei, suferi? Asta numesti tu suferinta? Ca te-a abandonat satula sa-ti mai suporte nazurile, si vazand ca a plecat ranindu-ti orgoliul masculin ai zis ca suferi? Suferinta este atunci cand pierzi o parte din tine, cand taraindu-te in genunchi intr-o balta de sange invoci puterile supreme sa te ia si pe tine doar sa scapi…cand nu mai ai voce sa urlii, cand de durere fizica si psihica ai vrea sa te inghita Pamantul…cand iti dai seama ca cel caruia i-a placut (caci nu ai facut-o de una singura) nici macar nu te intreaba ce mai faci, daca te simti bine…cand iti aduce cuvinte calomnioase fara ca macar sa intrebe care sunt “argumentele tale”, fara sa gresesti cu nimic, doar sa iubesti. Sa nu mai incerci vreodata in viata ta sa-mi vorbesti despre incredere cand tu umblai cu o alta femeie in timp ce eu ma gandeam sa renunt la viata mea profesionala doar ca sa raman cu tine, sa nu mai indraznesti sa-mi vorbesti vreodata in viata ta de respect cand am gasit in baie samponul ei si tu mi-ai spus cu non-salanta ca: “este un experiment, am sa-ti spun daca-mi reuseste” sau cand am gasit in patul in care nu ai folosit de buna-voie prezervativul, un fir de par lung saten si mi-ai spus ca sunt paranoica, daca as fi cautat mai bine prin dulapuri probabil as fi gasit haine de-ale ei aruncate pe cine stie unde… Nici macar un caine nu te musca atunci cand simte ca suferi…dar tu nu esti caine, tu nu esti nimic…nu ai suflet, nu ai iubit pe nimeni niciodata, ai doar orgoliul ranit ca cineva ar putea in viata asta sa te abandoneze, pe tine, supremul, marele…
De ce atata ura? Pentru ca-mi dau seama cu cata seninatate ti-ai batut joc de mine, si sa nu-mi spui ca am acceptat desi stiam ca nu ma iubesti…m-ai amagit pana in ultima clipa cu teatrul tau, cu jocul de-a cuvintele, de-a gesturile, cu te rog nu pleca mi-ar placea sa mai ramai cu mine in seara asta, cu noptile in care ma tineai in brate doar ca sa nu fii singur….a fost, este si va fi intotdeauna vorba doar de tine, in viziunea ta tu esti cel mai bun, mai frumos, mai destept, nu exista altcineva mai bun ca tine, prietenul tau este doar umbra ta, vrei doar sa-ti dovedesti cat de bun esti tu, il umilesti purtandu-l dupa tine doar ca sa-i mai aduci un “ argument” care te face pe tine, si doar pe tine superior tuturor…si eu ma hraneam cu fiecare zambet de-al tau, cu fiecare mangaiere, cu fiecare privire…
Nu m-ai intrebat niciodata cum ma simt, desi stiai in ce situatie sunt, asteptai sa-ti cer ajutorul, mi-ai fi intins o mana doar daca m-ai fi vazut murind si atunci probabil ai fi asteptat sa-ti spun: “am nevoie de tine, te rog, ajuta-ma !”…din pacate omenia nu se invata la scoala si imi dau seama ca o critici degeaba pe mama ta ca priveste acel post de televiziune, nu esti mai prejos cu nimic fata de personajele care se perinda pe acolo, in mintea ta de om cu studii universitare un copil este un bastard pentru ca un tata in cunostinta de cauza nu a vrut sa-si puna prezervativul, trebuia sa strigi VIOL!!!...nu ai sa te trezesti niciodata la realitate pentru ca traiesti in intuneric…ai sa te tarasti ca un sarpe, in genunchi, si nu o te mai creada nimeni,niciodata…
Ai otravit tot ceea ce ai atins, ai distrus tot in jurul tau, ai ars…cat timp va mai trece pana am sa reusesc sa vorbesc despre suferinta mea, cat timp va mai trece pana nu am sa o mai visez in fiecare noapte???
Asa ca :
Singurul BASTARD din viata mea AI FOST TU…

Friday, May 08, 2009

Drum crucial

Un prieten mi-a scris intr-un mail aceasta poezie. Multumesc.

Drum crucial
de ION Minulescu

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit cu bunul Dumnezeu -
Eu coboram mâhnit din conştiinţa mea,
Iar El urca surâzător spre ea!...

Şi ne-am oprit la jumătatea scării
Încrucişându-ne în clipa-ntâmpinării
Săgeţile perechilor de ochi ca de-obicei -
Ah! ochii Lui cum seamănă cu ochii mei!

Pe scara sufletului meu
M-am întâlnit din nou cu Dumnezeu -
El cobora solemn din conştiinţa mea,
Iar Eu urcam surâzător spre ea!...

Wednesday, May 06, 2009

Trei lacrimi reci de călătoare

Trei lacrimi reci de călătoare
de Ion Minulescu

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare!

Monday, May 04, 2009

Duomul din Firenze...463 de trepte spre fericire,spre tine

Am urcat 463 de trepte cu gandul la tine,cu gandul ca la finalul lor,obosita,epuizata te voi gasi pe tine...iar atunci voi fi fericita...463 de dorinte,toate aceleasi,sa ma iubesti asa cum n-ai mai facut-o niciodata,sa ma doresti asa cum iti doresti sa zbori,sa vrei sa te trezesti langa mine in fiecare dimineata,iar eu sa te sarut si sa-ti spun ca doar tu ma faci fericita...
...Un culoar din ce in ce mai ingust,trepte din ce in ce mai abrupte,cate un gemulet din loc in loc prin care patrundea timid o raza de lumina,o gura de aer proaspat,erau toate ca si viata mea, ma sufocau,ma chinuiau,ma epuizau...doar gandul catre tine imi inlesnea urcarea...mi-am inaltat atunci privirea spre cer iar in fata mea s-au deschis scene din lupta cu diavolul,credinta,suferinta,speranta,Dumnezeu...cupola in splendoarea ei cu picturile Divine...lupta cu raul,cu singuratatea,cu nepasarea,cu orgoliul,cu vanitatea,toate-mi erau cunoscute,familiare, se zbateau inauntrul meu...Cand am ajuns in varf,in privirea mea era tot universul,contemplam lumea de la inaltime,toate pareau mici,pline de istorie si civilizatie...imi doream sa privesc asa si in mine,toate necazurile mele,toate suferintele...iar apoi deziluzia totala,sus tu nu erai,si atunci,sufletul meu a inceput sa planga,am deschis mainile larg si fluturele din mine isi dorea sa zboare,sa te caute,unde te-ai ascuns?...Apoi sfasiata de durere am inteles ca tu nu erai,ca la capatul asteptarilor melenu poti fi tu,pentru ca nu-ti doresti sa zburam impreuna,ca preferi sa nu mai zbori de cand partenera ta (cea careia i-ai daruit firul) a dat drumul firului.Fara ea sa te ghideze ai preferat sa cazi la intamplare intr-un camp de maci,sa stai intr-o permanenta stare de amorteala datorata opiului din seminte,sa nu te mai gandesti la nimic,sa suferi si sa ramai inghetat in starea de atunci,in timpurile in care mai calatoreati impreuna prin viata...sau poate cine stie,sa ratacesti la nesfarsit in orizonturi infinite,in eteruri necunoscute,nemaintalnite,in lumi fara inceput si fara sfarsit...
Prinde-te de mine si hai sa zburam in lumea minunata a fericirii,am sa invoc puterile Divine sa ma lase sa traiesc mai mult de doua zile,sa fiu colorata si plina de pasiune,am sa te fac fericit zmeul meu din hartie colorata...am sa devin pentru tine cel mai frumos fluture care a putut zbura vreodata,cel mai frumos si intins lan de maci rosii...arata-mi doar ca-ti doresti...

Friday, May 01, 2009

O papusa cu chip de portelan



Am ramas doar noi doua. Sa luptam cu propria vointa,cu propriile greutati,cu noi...cu ceilalti nu luptam,ci doar incercam sa supravietuim in aceeasi barca,cu acelasi colac de salvare...
...Dupa raspunsuri evazive am aflat realitatea pe care o banuiam deja de mai mult timp:ai pe altcineva,ai cautat si ai gasit incredere in alta parte,ai ales altceva,pe altcineva.Ceea ce ma bucura este ca esti fericit si chiar nu ne mai doare,ma bucur pentru noi:NU MAI SUFERIM.
...Ti-am intalnit privirea albastra si ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat,m-ai tinut in brate si m-ai sarutat,te-am privit si m-am mintit,te-ai razbunat probabil pentru timpurile trecute cand te-am privit si am spus ceva, doar ca manata de dorinte puternice de a te vedea fericit am facut altceva...singurul meu scop era sa te vad fericit si atunci am actionat ca un om legat la ochi,gura si maini,o persoana disperata sa se elibereze...tu ai facut-o insa din placere...
...Nu te uram!!!Intelegem ca deceptionat ca te-a abandonat ai decis sa te razbuni pe toate femeile care vor trece prin viata ta,ai decis ca trebuie sa treaca si ele prin acelasi lucru ca si tine,iar eu am avut ghinionul sa cad in aceasta plasa pe care o tesi cu mare grija...dar,nu-mi pare rau,ACUM am inteles ca nu este nimic in neregula cu mine,ca indiferent cate as fi facut pentru tine,pentru NOI,ar fi avut acelasi final...faceam parte din etapa de razbunare si suferinta a vietii tale...acum intrebarile mele au un raspuns,in sfarsit ecoul din mintea mea a disparut,nu ma mai chinuie.Are ea ceva mai bun decat mine?Nu am fost suficient de atenta cu tine?Nu am fost suficient de senzuala,de feminina etc? = toate stau sub semnul aceluiasi raspuns: ai avut totul,doar ca el era intr-o alta etapa a vietii,nu aveati aceiasi timpi...
Povestea noastra este una fericita,imi place sa spun cu final nefericit,dar nu regret nimic,ba mai mult,am descoperit foarte multe lucruri bune in mine,m-am schimbat mult in anumite privinte iar altele stau sa iasa la iveala...printre lacrimi am invatat sa apreciez mai mult ceea ce am,ceea ce am avut...o lectie de viata si supravietuire,o lectie pentru care nu mi-am facut temele dar la care cu siguranta in viitor nu am sa raman repetenta...
Am sa pastrez doar partile frumoase,pe celelalte le sterg usor,usor...pana nu va mai ramane nici macar o urma fina,nici macar o dara de parfum murdar...
Iti multumesc pentru timpul tau, pentru ca m-ai facut fericita si nefericita...
Am sa scriu si povestea noastra asa cum a fost ea,pentru ca in seara aceea ai plans si mi-ai spus ca scriu minunat,dar atat.apoi totul va fi deja trecut,va fi deja incheiat...te sarut usor pe ochisori si te las sa dormi fara sa te trezesc,esti atat de frumos cand dormi, cand esti langa mine...
Mi-ar fi placut ca din cand in cand sa intrebi de noi,sa vezi daca suntem bine,chiar daca doar din prietenie,chiar daca in mintea ta nu existam...chiar daca...
...O papusa cu chip de potelan,lacrimi de dor si haine vechi de catifea,abandonata intr-o cutie plina de praf si de dorinte...