Singurul bastard din viata mea ai fost tu…

Singurul bastard din viata mea ai fost tu…

Tot ceea ce era de scris despre suferinta mea am scris, sute de pagini, mii de cuvinte,nopti de nesomn, lacrimi, imagini, cosmaruri, urlete interioare si exterioare, nu a mai ramas nimic de spus, nimic de facut si cu toate astea golul din inima mea nu vrea sa dispara, bolovanul care-mi apasa pieptul, gheara care-mi strange inima… nu vor sa dispara. Lacrimile curg si doar zgomotul lor imi deranjeaza gandurile, linistea, cum as putea sa inving suferinta? Am sters toate mesajele de la tine,fotografiile, tot ce ar putea sa-mi mai aminteasca de tine, ca un coipl naiv,am crezut ca odata aruncata jucaria nu imi va mai face rau, aceste mesaje blestemate nu le mai citesc la propriu dar le vad unul cate unul cu ochii mintii, se succed rapid insirate ca pe un papirus si indiferent cat de mult incerc sa le fac sa dispara nu reusesc…acele cuvinte care mi-au facut atata bine, acum imi ard ochii, mintea, sufletul…
Femeia puternica din mine nu mai este, ai distrus-o, nu a mai fost asa niciodata, si vrea ca suferinta sa inceteze…ai fost parte din mine, erai in interiorul meu si eram fericita, chiar daca nu erai langa noi, chiar daca nu te gandeai la noi, eram fericite…
Nu pot sa sciu nici macar povestea noastra,asa cum am promis, nu mai pot sa o scriu, ma face sa ma zvarcolesc de durere, fiecare cuvant imi arde ochii,sufletul,mintea, mana refuza sa scrie, am plumb in degete iar unghiile s-au transformat in sange, sunt carne vie…NU POT…desi stiu ca daca as termina-o as reusi sa scap de suferinta,totul ar disparea,m-as linisti, as avea din nou inima curata, dar NU POT, suferinta este prea mare, ar trebui sa scriu despre EA, de cum era sa mor, de golul imens ramas dupa plecare, ar trebui sa scriu despre momentele de groaza,despre demoni, ar trebui sa ma eliberez, dar nu reusesc…URLU si in interiorul meu nu mai este nimeni si nimic, doar suferinta…lacrimi de sange…
Ce stii tu despre suferinta? Iti imaginezi ca umbland cu una si cu alta in timp ce-i dai mesaje fostei, suferi? Asta numesti tu suferinta? Ca te-a abandonat satula sa-ti mai suporte nazurile, si vazand ca a plecat ranindu-ti orgoliul masculin ai zis ca suferi? Suferinta este atunci cand pierzi o parte din tine, cand taraindu-te in genunchi intr-o balta de sange invoci puterile supreme sa te ia si pe tine doar sa scapi…cand nu mai ai voce sa urlii, cand de durere fizica si psihica ai vrea sa te inghita Pamantul…cand iti dai seama ca cel caruia i-a placut (caci nu ai facut-o de una singura) nici macar nu te intreaba ce mai faci, daca te simti bine…cand iti aduce cuvinte calomnioase fara ca macar sa intrebe care sunt “argumentele tale”, fara sa gresesti cu nimic, doar sa iubesti. Sa nu mai incerci vreodata in viata ta sa-mi vorbesti despre incredere cand tu umblai cu o alta femeie in timp ce eu ma gandeam sa renunt la viata mea profesionala doar ca sa raman cu tine, sa nu mai indraznesti sa-mi vorbesti vreodata in viata ta de respect cand am gasit in baie samponul ei si tu mi-ai spus cu non-salanta ca: “este un experiment, am sa-ti spun daca-mi reuseste” sau cand am gasit in patul in care nu ai folosit de buna-voie prezervativul, un fir de par lung saten si mi-ai spus ca sunt paranoica, daca as fi cautat mai bine prin dulapuri probabil as fi gasit haine de-ale ei aruncate pe cine stie unde… Nici macar un caine nu te musca atunci cand simte ca suferi…dar tu nu esti caine, tu nu esti nimic…nu ai suflet, nu ai iubit pe nimeni niciodata, ai doar orgoliul ranit ca cineva ar putea in viata asta sa te abandoneze, pe tine, supremul, marele…
De ce atata ura? Pentru ca-mi dau seama cu cata seninatate ti-ai batut joc de mine, si sa nu-mi spui ca am acceptat desi stiam ca nu ma iubesti…m-ai amagit pana in ultima clipa cu teatrul tau, cu jocul de-a cuvintele, de-a gesturile, cu te rog nu pleca mi-ar placea sa mai ramai cu mine in seara asta, cu noptile in care ma tineai in brate doar ca sa nu fii singur….a fost, este si va fi intotdeauna vorba doar de tine, in viziunea ta tu esti cel mai bun, mai frumos, mai destept, nu exista altcineva mai bun ca tine, prietenul tau este doar umbra ta, vrei doar sa-ti dovedesti cat de bun esti tu, il umilesti purtandu-l dupa tine doar ca sa-i mai aduci un “ argument” care te face pe tine, si doar pe tine superior tuturor…si eu ma hraneam cu fiecare zambet de-al tau, cu fiecare mangaiere, cu fiecare privire…
Nu m-ai intrebat niciodata cum ma simt, desi stiai in ce situatie sunt, asteptai sa-ti cer ajutorul, mi-ai fi intins o mana doar daca m-ai fi vazut murind si atunci probabil ai fi asteptat sa-ti spun: “am nevoie de tine, te rog, ajuta-ma !”…din pacate omenia nu se invata la scoala si imi dau seama ca o critici degeaba pe mama ta ca priveste acel post de televiziune, nu esti mai prejos cu nimic fata de personajele care se perinda pe acolo, in mintea ta de om cu studii universitare un copil este un bastard pentru ca un tata in cunostinta de cauza nu a vrut sa-si puna prezervativul, trebuia sa strigi VIOL!!!...nu ai sa te trezesti niciodata la realitate pentru ca traiesti in intuneric…ai sa te tarasti ca un sarpe, in genunchi, si nu o te mai creada nimeni,niciodata…
Ai otravit tot ceea ce ai atins, ai distrus tot in jurul tau, ai ars…cat timp va mai trece pana am sa reusesc sa vorbesc despre suferinta mea, cat timp va mai trece pana nu am sa o mai visez in fiecare noapte???
Asa ca :
Singurul BASTARD din viata mea AI FOST TU…