...Flacari...

Aseara am ascultat noua melodie a celor de la VH2-"Departe de noi",superba piesa,frumos spus: Iubirile trec, amintirile raman...Aseara am plans, a trecut mult timp decand nu am mai plans...
...Rautatea celor din jur este de nedescris, oamenii uita de unde au plecat,valorile morale au inceput sa piarda in fata ipocriziei,a pozitiei pe scara ierarhica,a banilor,a indecentei,a lucrurilor atat de lumesti...o data cineva mi-a zis: traieste tu pentru viata de apoi, ca eu traiesc pentru asta...Poate ca avea dreptate,ca nu s-a intors nimeni de acolo sa spuna cum este...si totusi sa traiesti asa fara nici o regula,fara nici o urma de decenta...Cea mai mare arta este aceea ca indiferent ce ti se intampla in viata, sa stii sa ramai om...
Banii... un singur cuvant ascunde atatea lucruri rele,atatea pacate adunate in el: tradare, minciuna, furt, ura, dependenta...pun semnul egal si scriu DECADENTA...
...nu incetam niciodata sa vrem ce are cel de langa noi: bani, lucruri, chiar si persoane...de ce intotdeauna ce are cel de langa tine pare a fi mai bun?...pana la urma asa este firea umana, sa tanjeasca,sa vrea si cred ca n-ar fi o problema sa se ramana la acest stadiu de a gandi...grav este atunci cand prin orice imprejurari vrei sa si iei ce are cel de langa tine, atunci se fura, si mai grav este cand vrei sa furi persoana de langa celalalt, atuci se atinge apogeul rautatii...pentru ca pedeapsa nu exista decat de la Dumnezeu...daca furi legea te face sa platesti, daca distrugi relatia dintre doi oameni nu exista nici o lege pentru asta...mai ales ca nici macar constiinta nu mai exista...si totusi pedeapsa divina este mai presus de orice alta lege sau pedeapsa...

De cativa ani incoace sta langa mine un barbat care in fiecare zi imi demonstreaza cat de mult ma iubeste, care este langa mine in toate momentele grele, care ma sprijina neconditionat...cu rusine recunosc ca nu m-am purtat cu el asa cum ar fi meritat...cineva spunea ca iubirea este de doua feluri: cea care vine cu fiori in stomac, care arde in flacari se consuma si se termina la fel cum a inceput si pe care doar cei nesabuiti o cauta si o vor; si cea care vine treptat, care se bazeaza pe prietenie, respect, care arde mocnit si nu se consuma, nu se termina si pe care toti ceilalti(cu exceptia nesabuitilor) o cauta, o doresc...eu cred ca intru in prima categorie si nu-mi explic de ce, poate ca-mi place sa traiesc viata la maxim, desi nu am practicat niciodata relatiile de tipul "one night stand" si nici cele in care partea materiala sa primeze...poate ca-mi place sa ard intens, sa ma sting pentru ca apoi flacara sa izbucneasca mai intens ca prima data...