...daca as putea as lua toate lacrimile de tristete,de singuratate care stau sa cada din ochii Mamei mele si le-as transforma in zambete,in clipe minunate...in fericire. Din pacate tot ceea ce pot face este sa-i dau motive sa fie mandra de mine,sa incerc sa-i aduc impliniri sufletesti pentru ca nu-i patez numele,sa o fac sa zambeasca din cand in cand chiar daca am si eu apasarile mele...de multe ori nu reusesc sa-mi stapanesc manifestarile,sa nu-mi revars nemultumirile si tristetile asupra ei, si pentru asta imi cer iertare...
Sunt cu constiinta impacata ca sursa lacrimilor ei nu este comportamentul meu si totusi nu pot sa nu sufar vazand cat este de nefericita,cum nu are norocul sa intalneasca o persoana care sa o iubeasca,sa-i incalzeasca sufletul,sa nasca pasiuni inaltatoare,sa-i alunge clipele de singuratate,sa-i aduca numai lacrimi de fericire,sa poata fi si femeie nu doar mama,prietena,...
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment