Viata nu este un joc pe computer...

Astazi dimineata am facut tot ritualul de dupa trezire,m-am impodobit cu ultimele detalii,adica bijuteriile,si m-am indreptat cu sufletul ranit de ultimul mesaj primit pe telefonul mobil, spre serviciu. Soarele straluceste puternic ca intr-o zi minunata de vara, desi afara inca este frig dupa ploaia rece de ieri,si ar trebui sa ma bucur,sa fiu fericita. Dar nu sunt! Nu-mi amintesc cum am ajuns la serviciu,si nici daca pe drum mi-a scapat vreo lacrima in coltul ochilor sau s-a rostogolit direct pe obraji pana in suflet...

"Incercat-am sa inteleg de unde vin lacrimile.Si m-am oprit la sfinti.Sa fie ei responsabili de stralucirea lor amara?Cine ar sti?Se pare insa ca lacrimile sint urmele lor.Nu prin sfinti au intrat ele in lume;dar fara ei nu stiam ca plangem din regretul paradisului.As vrea sa vad o singura lacrima inghitita de pamint...Toate apuca,pe cai necunoscute noua,in sus.Numai durerea precede lacrimile.Sfintii n-au facut altceva decit sa le reabiliteze." Emil Cioran - Lacrimi si sfinti

Si ca un semn am uitat ceasul acasa!vesnicul meu prieten si dusman,instrumentul de masura al nelinistilor mele interioare,a chinurilor permanente. Daca imi lipseste?probabil...obisunita este grea,este ca atunci cand te inveti cu raul si-l astepti sa se intample,il stii acolo iar lipsa lui te dezorienteaza,pentru ca nu stii daca ai sa fii fericit,daca ai sa ai nevoie...si pentru prima data la simpla intrebare "Ma scuzati mi-ati putea spune cat este ora?" as da un raspuns deziluzionant pentru cel care intreaba "Nu stiu,nu am ceas". De obicei renunt la el in mod intentionat atunci cand plec in vacanta,cand nu vreau sa ma preseze,cand nu vreau sa-l stiu prezent in viata mea,cand sunt fericita chiar daca sunt singura, cand vreau sa cred ca asa nu trece sau trece mai incet,pentru a putea prelungi beatitudinea,ca atunci cand sarutandu-l pe cel iubit se opreste si nu mai ticaie suparator Tic,Tac,tic,tac. Dar astazi odata cu tristetea mea l-am uitat pur si simplu,nu mi-am amintit de el...dar stiu ca din pacate el isi aminteste de mine chiar daca l-am uitat pe etajera din baie...si ca sa privesc cruda realitate,recunosc:am uitat instrumentul de masura,nu si de EL...

Unii nu au invatat inca ca viata nu este un joc pe computer,nu poti pune "pauza",face "stop" si apoi sa reiei jocul de la ultimul "Save" pe care l-ai facut, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat, ca si cum in toata perioada care a trecut timpul a incremenit. Si ma intreb daca vor intelege vreodata ca nu au niciun drept sa se joace cu vietile altora...ca se pot juca cu ale lor dar fara sa-i raneasca pe cei din jur!!!